Simulator de câmp magnetic beta

Originea este în centrul magnetului, iar Y pozitiv este orientat spre polul nord. Punctul este marcat în afișare.

Chiar pe suprafața magnetului valorile trebuie citite cu atenție. Pe fața polară B este continuu și valoarea este valabilă de ambele părți. Pe fața laterală B sare cu μ₀M — se indică atât valoarea din exterior, cât și cea din interior. Pe o muchie câmpul unui corp perfect ascuțit crește peste orice limită, așa că acolo nu se afișează niciun număr.

Direcția magnetizării. Un bloc poate fi magnetizat pe înălțime sau pe lungime — corpul rămâne orientat la fel în desen, se schimbă doar fețele pe care stau polii. Cilindrul și inelul au o singură variantă, cea axială, adică pe înălțime.

Linii de câmp și în interiorul magnetului. În interior se urmărește B, nu H — de aceea linia de câmp merge acolo de la polul sud spre polul nord, iar bucla se închide.

Harta și în interiorul magnetului. În interior B = μ₀(H + M), iar cât înseamnă asta depinde de formă. Un magnet zvelt atinge la fața polară cam jumătate din Br, iar în centru aproape tot Br-ul (bloc 20 × 20 × 60 mm: 0,49 și 0,94 Br). Unul plat, mult mai puțin — un 20 × 20 × 3 mm abia are în interior o zecime din Br.

Benzi de culoare. Scara este fixă și aceeași pentru orice magnet, astfel încât două produse pot fi comparate dintr-o privire. Treptele sunt neuniforme, fine jos și grosiere sus, pentru ca și ferita să primească zece benzi. Limita de sus este 750 mT — tot ce trece de ea are o singură culoare, așa că imaginea nu arată cu cât este câmpul mai puternic în locurile cele mai calde.

Pe suprafața magnetului. Pe fața polară B este continuu și valoarea este valabilă de ambele părți. Pe fața laterală B sare cu μ₀M. Pe o muchie, câmpul unui corp perfect ascuțit crește peste orice limită, deci acolo nu există o valoare — culorile cele mai calde chiar în colțuri sunt o însușire a geometriei idealizate.